Au fost intotdeauna si sunt inca si astazi teribili specialistii,
fata de cei ce indraznesc sa emita ipoteze,
care zdruncina valoarea operelor lor.
Ce sentiment de crutare poate avea un invatat
fata de cel care emite o ipoteza care, daca s-ar adeveri,
ar insemna aruncarea la cos a tot ce a scris el
pe baza unei ipoteze contrarii?
Era cu atat mai usor specialistilor istorici sa reduca la neant valoarea
operei lui N. Densusianu, cu cat ipoteza lui,
care aducea o clatinare credintei obstesti ca
noi suntem urmasii Romei,
aparea tuturor ca un act de impietate,
o micsorare a valorii titlului de noblete.
…N-a pierit nici o limba a Dacilor,
pentru ca ei n-au avut o alta limba proprie,
care sa fie inlocuita prin limba Romanilor si n-au avut
o astfel de limba pentru simplul motiv ca Dacii vorbeau latineste.
Limba Dacilor n-a pierit.
Ea a devenit in Italia intai limba Romanilor
care era o forma literara a limbii Daciei, iar mai tarziu limba italiana;
aceeasi limba a Dacilor, dusa in Franta a ajuns intai
limba Galilor, iar cu timpul limba franceza;
in Spania ea a devenit intai limba Iberilor, iar cu timpul limba
spaniola, iar aici a devenit cu vremea limba noastra romaneasca.
I. Al. Bratescu-Voinesti (1942)
Pentru a citi aceasta carte download AICI
† Moldova 